A avea un copil special este de 1000 de ori mai greu decât a avea un copil tipic. Dacă e greu unui părinte obişnuit să facă faţă provocărilor şi programului de fiecare zi, unui părinte cu copil cu nevoi speciale îi este copleşitor de greu!!!
Lucrând în şcoala specială, am văzut de aproape cu ce se confruntă aceşti părinţi! A le vedea durerea, disperarea, nevoia de a fi sprijiniţi…. poate fi copleşitor şi pentru martorul empatic!
Efortul lor este supraomenesc deseori pe mai multe planuri simultan:
• acela de a găsi cea mai bună clinică şi cel mai bun medic pentru operaţia copilului,
• efortul de a găsi banii necesari operaţiilor, tratamentelor medicale şi terapiilor de diferite feluri,
• efortul de timp şi energie de a alerga împreună cu copilul la terapii care aduc rezultate vizibile uneori după foarte mult timp,
• efortul de a face faţă milei dispreţuitoare, respingerii, judecăţilor rudelor, prietenilor şi societăţii,
• efortul de păstra echilibrul în familie (de a mai acorda atenţie, timp şi energie celorlalţi copii …. şi partenerului de viaţă dacă ai şansa să rămâneţi împreună după naşterea copilului special),
• efortul de a face faţă propriei dureri care adesea se asociază cu vinovăţie şi muuuuulte întrebări legate de cauza pentru care se află în situaţia de a avea un copil aşa solicitant,
• efortul de a face faţă serviciului sau noului statut social dacă sunt obligaţi să renunţe la slujbă, carieră ….
Cu siguranţă că am enumerat doar câteva dintre provocările cu care se confruntă aceşti părinţi speciali la rândul lor!
Ceea ce-mi propun de fiecare dată când vin la consiliere parentală este să fiu acolo pentru ei, să-i aud, să-i susţin ca specialist şi ca om. Au o nevoie uriaşă de a fi înţeleşi şi ajutaţi atât logistic, cât şi emoţional pe drumul lor extrem de dificil!
